Scrisoare deschisă adresată, Domniei sale, Domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu

Domnule Preşedinte,

Vreau doar să ştiţi, din capul locului, că nu sunt nici un denigrator şi nici un admirator fanatic, al domniei voastre. Sunt unul dintre cetăţenii căruia îi place să fie informat şi care nu se plânge toată ziua că este dezastru în ţară, aşa cum auzim şi vedem, pe la televiziuni şi în presa scrisă. E bună şi critica, până la un moment dat, mai ales cea constructivă şi productivă, pe care o face o parte din presa românească, sincer interesată de activitatea domniei voastre şi de treburile obştei, în general.

Părerea mea este că fiecare trebuie să facă ceea ce ştie şi simte că poate să facă mai bine, pentru că, după cum bine ştiţi, şcoala românească ne dă drumul în lume destul de nepregătiţi pentru viaţa reală, atât cea economică precum şi cea socială, cu capul împuiat de tot felul de noţiuni teoretice, acumultate fără o pregătire temeinică pe măsura abilităţilor personale ale fiecăruia, ci de-a valma, la grămadă, ca pentru o masă de indivizi, fără personalitate şi particularitate.

Am convingerea că este contra-productivă tendinţa, pe care - nu mă feresc să o spun - o observ şi la dumneavoastră, de a face apel, în tot felul de situaţii şi momente cheie, la anumite sentimente de pseudo-mândrie naţională, de pseudo-superioritate românească, de aşa-zisă siguranţă de sine a multora, de folosirea (în sensul de a trage foloase) "adevărurilor" trâmbiţate şi vehiculate mereu, cum că noi suntem aici de o veşnicie, români verzi, neschimbaţi de la Decebal încoace, creştini-ortodocşi de 2000 de ani (fals!), hăituiţi şi nedreptăţiţi de toţi cei care au vrut să ne cucerească şi răpească tihna şi bunurile acumultate de veacuri etc. Aceste pseudo-sentimente, au fost cultivate cu şi mai mare putere în comunism (inclusiv de către unii care v-au criticat aspru pentru condamnarea comunismului), fără a avea însă, nici o legătură cu naţionalismul autentic, garant al păstrării şi continuării tradiţiilor, care sunt vii şi se transformă cu fiecare generaţie, desigur dacă acea generaţie este vrednică de a păstra şi duce mai departe spiritul creator şi roditor al acestora, fără să se uite mereu în urmă idealizând astfel trecutul, ci înţelegând şi fructificând reuşitele dar mai ales nereuşitele înaintaşilor!

Dar vorba lungă-i sărăcia omului, iată o zicală de care nu prea se ţine cont. Mai potrivit este dictonul latin (ca şi apartenenţa noastră latină dar şi slavă, cumană, tătară, maghiară, germană etc.) - Non multa sed multum!

Vă enumăr, mai jos, ca simplu cetăţean cu drept de vot, ce nu consideră că "să trăiţi bine" înseamnă doar "să aveţi mai mulţi bani în buzunar" (nu ţin minte să fi promis Traian Băsescu, înainte de alegerile din 2004, aşa ceva românilor), o serie de măsuri pe care le consider extrem de necesare pentru primenirea societăţii româneşti, măsuri la care, poate, aţi meditat şi dumneavoastră. Cetăţeanul sincer preocupat de soarta acestei ţări, trebuie să le aibă în vedere, mai ales când vede că totuşi, pentru prima oară în 20 de ani, există un dram de voinţă din partea oamenilor politici pentru reformarea statului.

Iată deci, mai jos, măsurile pe care cred eu că le-ar putea avea în calcul un preşedinte în funcţie, aflat la ultimul mandat, a cărui plecare de pe "scenă" poate să lase treburile obştei nerezolvate sau parţial rezolvate, în sensul celor de mai jos.

[Textul de mai jos este de fapt un comentariu, pe care îl puteţi găsi postat pe site-ul www.dilemaveche.ro, la un articol scris de d-nul Andrei Pleşu şi care se intitulează: "Preşedintele şi poporul":
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/presedintele-poporul]

Cred că o soluţie la care s-ar putea angaja preşedintele Traian Băsescu, pentru a evita o ieşire ruşinoasă de pe scenă, este într-un fel o axiomă dogmei şi spiritului creştin (pe lângă îndrăzneală, spirit de jertfă şi demnitate), precum şi o condiţie necesară pentru primenirea societăţii româneşti, astfel, având în minte Noul Testament, preşedintele trebuie să contribuie, direct sau indirect, la eliminarea mădularelor care ne smintesc si ne duc la pierzanie...şi anume:

1 - să pună ”biciul”, nu pe popor ci, pe clasa politica iresponsabilă, şi să le dea cu flit (aşa cum făcea şi regele Carol I), să se detaşeze de scandalagii şi patriotarzi;

2 - să fie imparţial, autoritar, dar să se poarte în orice situaţie ca un gentleman, nobil sau boier, cu grijă faţă de toţi, şi cei "oropsiţi" sau "nefericiţi" şi cei drepţi, buni, miloşi etc. Cu cei care calcă strâmb să fie la nevoie nemilos fără a fi un dictator criminal (precum Carol al-II-lea), ci dacă tot se plâng unii că este dictatură în ţară, să fie măcar unul autoritar şi consecvent (vorba lui Petre Ţuţea…să lase morala creştină deoparte, până termină mandatul);

3 - să se bizuie pe câţiva generali din armată, servicii secrete şi poliţie, care să preia, în colaborare cu alţi reprezentanţi ai autorităţii statului de drept, sarcina de a face ordine în ţară, să facă curăţenie/ ordine în armată, administraţie (lucrări publice, finanţe, economie, impozite, vamă, taxe etc.etc.), şcoală şi în societate, în general, prin promovarea educaţiei, modelarea caracterelor tinere şi prin exemplul personal şi, nu în ultimul rând, prin răspundere faţă de buna îndeplinire a propriei datorii, a serviciului făcut în respectul interesului general;

4 - să pună mafia la respect, prin legiferarea, adică menţinerea sub control strict, a prostituţiei, jocurilor de noroc etc., perceperea unor taxe mari pe viciile care distrug sănătatea şi pun în pericol integritatea morală a societăţii. Prin asaltul asupra traficanţilor de carne vie, care sunt mai răi decât toate invaziile barbare la un loc!

5 - să redea încrederea celor care într-adevăr trăiesc şi lucrează pentru un ţel comun, în contextul aderării - dar nu şi integrării, atenţie, care este un proces inevitabil de durată - la structurile UE, NATO etc., prin responsabilizarea unui număr critic de persoane competente, în toate instituţiile statului şi, în general, să promoveze buna-înţelegere, buna-cuviinţă şi toate corolarele acestora.

Există destui tineri şcoliţi în Occident, uneori prin programe ale UE, care au posibilitatea aici, în Romania, în UE, în sec XXI, anul 2011, să se integreze în sistem şi să se bată pentru a face ceva, conştienţi fiind de răspunderea lor şi de faptul că nu doar remuneraţia este importantă ci, şi felul în care se lucrează pentru binele comun şi, implicit, pentru binele personal!
Viaţa merită trăită iar soarele răsare şi deasupra celor "răi " nu numai deasupra celor "buni"!

Îi dorim Domnului Preşedinte Traian Băsescu mult succes şi, să se consulte cu toate lumea care ştie ce face sau, ce ar trebui făcut în ţară, fără să se plângă, fără să renunţe şi, aş mai adăuga, fără să emigreze!

Cu deosebită consideraţie,

Ing. Romeo Iancu

16.05.2011
Bucureşti.