Ochii tăi sunt ca nisipul pe care se odihnește marea în valuri, după furtună
Mii de stele strălucesc în ochii tăi, cu lumini ce s-au stins demult, în alte galaxii
Din ochii tăi curg râuri în cascade cu aburi si jocuri de curcubee
În ochii tăi se odihnesc gândurile mele ca într-o oază, după ce au străbătut deșertul
Din ochii tăi se revarsă ploaia și se inundă cerul de lumină
Ochii tăi limpezi ard privirile, cu pasiunea ce te mistuie neîncetat
Vreau să-ți sorb privirea și apoi să fug odată cu primele raze ale dimineții și ...
... să simt sub tălpi nisipul, să sorb cascadele, să privesc stelele și să mă răcoresc în oaze la marginea deșertului
În ochii tăi se duce o luptă pentru viață, iubire, în fiecare dimineață, în fiecare ceas al nopții.
Moreo Cauni
sâmbătă, 28 octombrie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu